Ironia verbală apare atunci când cuvintele unui vorbitor sunt incongruente cu intenția acestuia. Exagerările și subevaluările sunt exemple de ironie verbală.
Cele mai populare noastreÎnvață de la cei mai buni
Cu mai mult de 100 de clase, puteți dobândi noi abilități și vă puteți debloca potențialul. Gordon RamsayGătit I Annie LeibovitzFotografie Aaron SorkinScenariul Anna WintourCreativitate și leadership deadmau5Producție de muzică electronică Bobbi BrownInventa Hans ZimmerÎnscrierea filmului Neil GaimanArta povestirii Daniel NegreanuPoker Aaron FranklinBbq în stil Texas Misty CopelandBalet tehnic Thomas KellerTehnici de gătit I: legume, paste și ouăIncepeSalt la secțiune
- 6 tipuri de ironie în literatură și film
- Ce este ironia verbală?
- Ironia verbală vs. sarcasmul: Care este diferența?
- Ironia verbală vs. Ironia socratică: Care este diferența?
- 3 Exemple de ironie verbală în literatură
- Doriți să aflați mai multe despre scriere?
James vă învață cum să creați personaje, să scrieți dialog și să continuați cititorii să întoarcă pagina.
Aflați mai multe
Ironia verbală este unul dintre cele șase tipuri de ironie care pot îmbiba un film sau o operă literară cu umor și să lumineze contradicțiile existenței umane.
6 tipuri de ironie în literatură și film
Ironia este un dispozitiv literar care apare sub șase forme diferite în operele de artă narative.
- Ironie clasică : Acest termen descrie ironia așa cum a fost folosit în comedia greacă veche - pentru a evidenția situațiile în care un lucru pare să fie cazul când, de fapt, este adevărat opusul.
- Ironia cosmică : Ironia cosmică evidențiază incongruențele dintre lumea absolută, teoretică și realitatea mondenă, fundamentată a vieții de zi cu zi.
- Ironie romantică : Acest tip de ironie se referă la incongruența dintre opera unui artist și atitudinea artistului față de acea operă.
- Ironie dramatica : În povestiri, ironia dramatică implică incongruență între ceea ce știe un personaj și ceea ce știe un public. De exemplu, în tragedia greacă a lui Oedip, publicul știe că iubitorii Jocasta și Oedip sunt mama și fiul, dar personajele nu își dau seama că romantismul lor este incestos.
- Ironia situațională : Acest tip de ironie implică incongruență între intenție și rezultate. Faimoasa nuvelă a lui O. Henry, The Gift of the Magi, exemplifică ironia situațională, în timp ce doi iubiți săraci își împiedică în mod involuntar încercarea celuilalt de a oferi un dar din inimă.
- Ironia verbală : Ironia verbală implică incongruență între semnificația intenționată a unui vorbitor și sensul literal al cuvintelor lor.
Ce este ironia verbală?
Definiția ironiei verbale este o afirmație în care cuvintele vorbitorului sunt incongruente cu intenția vorbitorului. Vorbitorul spune un lucru, dar înseamnă cu adevărat altul, rezultând o ciocnire ironică între semnificația intenționată și cuvintele lor literal. Majoritatea tipurilor de ironie verbală pot fi clasificate fie ca supraevaluare, fie subevaluare.
Ironia verbală vs. sarcasmul: Care este diferența?
Este ușor să combini ironia verbală cu sarcasmul, dar cele două nu sunt chiar egale. Sarcasmul este un tip mai abraziv de nesinceritate intenționată. De exemplu, dacă cineva este în mod deschis amar și proclamă: „Sunt atât de fericit pentru tine”, cuvintele lor provin dintr-un loc de intenție clară și sarcastică. Ironia verbală poate fi sarcastică, dar în general este mai benignă. Când un muzician care cântă o piesă muzicală ambițioasă îl numește melodie, probabil că nu încearcă să fie subțire; mai degrabă, ei folosesc termenul tehnic incorect pentru a vorbi despre compoziție într-un mod casual sau plin de umor, subliniind complexitatea acesteia prin ironie.
Ironia verbală vs. Ironia socratică: Care este diferența?
Ironia socratică se referă la o tehnică de interogare folosită de vechiul profesor și filosof grec Socrate. După cum a documentat Platon, Socrate ar preface ignoranța unui subiect și ar pune întrebări aparent inocente - dar de fapt conducătoare - pentru a extrage informații pe care le știa deja. Ironia socratică diferă de ironia verbală, deoarece implică înșelăciune intenționată. Ironia verbală, pe de altă parte, nu conotează nesinceritatea sau înșelăciunea.
Master-class
Sugerat pentru tine
Cursuri online predate de cele mai mari minți ale lumii. Extindeți-vă cunoștințele în aceste categorii.
James Patterson
Preda scrisul
Află mai multe Aaron SorkinPreda scenariu
Aflați mai multe Shonda RhimesPreda scrierea pentru televiziune
ce este o sintaxă în literaturăAflă mai multe David Mamet
Preda scrierea dramatica
Aflați mai multe3 Exemple de ironie verbală în literatură
Gândiți-vă ca un profesionist
James vă învață cum să creați personaje, să scrieți dialog și să continuați cititorii să întoarcă pagina.
Vizualizați clasaPutem observa utilizarea bogată a ironiei verbale în film, teatru și alte arte dramatice. Fiecare dintre aceste filme conține nenumărate exemple de ironie verbală:
- Iulius Cezar de William Shakespeare (1599) : Într-o scenă celebră a acestei piese de la Shakespeare, Mark Antony notează că „Brutus este un om onorabil”, în ciuda faptului că știa bine că personajul principal al poveștii Brutus ar putea fi legat direct de asasinarea lui Cezar. Cuvintele sale nu reflectă adevăratele sale sentimente.
- O propunere modestă de Jonathan Swift (1729) : Întregul eseu al lui Swift este construit în jurul ironiei verbale, prezentând satiric canibalismul ca o metodă rezonabilă de a face copiii familiilor sărace benefice publicului. Desigur, intenția sa reală este de a critica tipurile de inginerie socială care dezumanizează clasa săracă și muncitoare.
- Mândrie și prejudecată de Jane Austen (1813) : Când domnul Darcey o vede pe Elizabeth Bennet pentru prima dată, el spune: „Este tolerabilă, dar nu este destul de frumoasă pentru a mă ispiti. Acest lucru este ironic, deoarece opusul ajunge să fie adevărat.
Articole Interesante
